vineri, 27 octombrie 2017

La metrou, intr-o dimineata de miercuri

Cartile, companioanele noastre Vi se pare ca suntem prea multi in vagonul de metrou in orele acelea de-nghesuiala pre si post serviciu? V-ati gandit vreodata cum ar fi daca s-ar materializa printre noi si personajele cartilor pe care le luam  sa ne-nsoteasca pana la destinatie? Dealtfel, vi se-ntampla si dumneavoastra confuzia aceea placuta intre fictiune si realism cand cititi in spatiul public, nu-i asa? Poate nici nu v-ar mira ca va inghesuie din stanga timida jupanita Aleksandra si pe scaunul de langa dumneavoastra se aseaza Gyoko-san, personaje intrupate din cartile tovarasilor dumneavoastra de calatorie. Si daca din vreo carte de rugaciuni a vreunei femei modeste s-ar intruchipa vreun Sfant, sa nu ne gaseasca nervosi din cauza disconfortului, ci recunoscatori pentru ca suntem inconjurati de oameni ca si noi si de copiile noastre literare, ceea ce este de preferat singuratatii. Fata verde si fata rosie As vrea sa provoc la putina reevaluare personala domnisoarele de tipul celor doua despre care voi vorbi in continuare. Pe acestea le-am intalnit azi la metrou. Fata verde: tu stii ca ai o rochita verde, dulce (chiar daca prea scurta pentru grosimea picioarelor tale), ca ai accesorizat-o decent. Stim si noi. Ne place si te admiram discret. Fa-ti un serviciu si poarta-te mai cu rezerve, iti dauneaza sa atragi atentia asupra ta vorbind si razand tare la telefon, jucandu-te cu parul. Multumeste-te sa fii o femeie ingrijita si stilata, accepta  ca totusi nu esti  o diva iar spatiul public nu este o sala de spectacol unde sa joci. Fata rosie: Sunt si eu femeie si stiu cat ma bucura sa completez in fine in intregime o tinuta. Nu e simplu si nu e ieftin. M-am bucurat pentru tine, Fata-rosie, ca ai atins aceasta performanta. Dar daca vrei cu adevarat sa impresionezi (si vrei, de aceea ai optat pentru curajosul rosu aprins) alege alta ora si alt loc decat pasajul de la metrou la ora opt sa defilezi cu pantofii tai de lac cu tocuri de cin’spe, in fusta scurta de ocazie. Doar daca… nu te duci la un alt fel de “serviciu”. La medic In asteptarea venirii randului meu la o consultatie, mi-a fost dat sa aud confidentele unor doamne: de cate ori si din ce motive au luat femeile acelea bataie de la consortii lor (decedati in prezent). Una dintre ele repeta ca ea n-a vazut in viata sa o palma de la omul ei. La final, netulburata, repeta: “Eu n-am vazut niciodata o palma de la el , eu am vazut PUMNUL”.

0 comments:

Trimiteți un comentariu