Daca nu e si fudul…

Prostia se pare ca e un concept al carei definitie se leaga implicit de fudulie. Stati sa caut in dictionar…

FUDÚL ~a (~i, ~e) si substantival Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; increzut; ingamfat; infumurat; falnic; mandru; maret; semet. /<turc. fudul
Sursa: NODEX (2002)

Citind acestea, nu vi se aprind niste beculete?

Sa te fereasca Dumnezeu de prosti. Si mai ales, sa te fereasca de prostii cu ceva minte. Stiu ca ce zic aici poate nu are sens, dar o sa va explic.

Cunosc oameni care, intr-un anumit domeniu, sunt cunoscatori. Poate nu foarte buni, dar care stiu ce vorbesc catusi de putin, care au citit mult si au explorat ceea ce spun ei ca le-a placut. Sunt oameni cu care ai putea sa porti o discutie referitoare la un subiect din domeniul respectiv dar pe care prostia nu-i lasa sa discute ca un om normal, isterizandu-se la orice mic semn de contrazicere. Oamenii acestia mai sunt si frustrati ca tu vii deja din spate cu informatii noi, cu idei si metode pe care ei nu le-au aprofundat, incercand sa te anuleze din start tinand-o pe-a lor. Acesti oameni vor incerca sa te atace si folosind ironii “subtile” atunci cand tu ai parasit incaperea, nereusind altceva decat sa faca o adunare de oameni sa taca si sa schimbe priviri “ingrozite”: Oare de ce nu pleaca acasa?

Un alt soi de natie de prosti sunt cei care nu-si vad lungul nasului. Astia-s al dracului de periculosi, sincer va spun. Fiindca se cred destepti, au impresia ca daca au reusit sa se strecoare ca serpii nu vor ajunge si la momentul de pe urma al socotelii. Ei, dragilor, sarpele se taraste si uneori mai vine si cate-o rapitoare in fata careia nu prea are ce face… Oricat v-ati freca voi mainile ca reusiti sa fentati sistemul si ca altii care incearca sa-l respecte isi mai iau si cateva bobarnace, voi nu realizati ca astilalti in tot acest timp invata si cele trebuincioase dar si instincte de supravietuire. Si uite ca ajungem la momentul adevarului cand fara sa vin sa-ti bat din pumni tu ai realizat ca nu esti mai smecher decat mine.

Mi-am pus mereu intrebarea daca ciuda si ura de dragul de-a avea pe cine da  vina sunt tot dovezi de prostie. Adica n-am fost niciodata apropiati (sau chiar de-am fi fost, nu asta e important) si dintr-o data sa nu mai saluti, sa susotesti pe la colturi. Si eu sa nu stiu de ce. Sa aflu apoi ca tie ti-e ciuda ca eu am luat un post, tu nu, desi eu nici nu stiam ca ai candidat. Si sa mai si inventezi apoi lucruri de genul: “M-a sabotat, s-a bagat de-aia eu n-am intrat”, mai als luand in considerare faptul ca postul eu il primisem cu 4-5 luni inaintea ta?!? Asta chiar nu stiu ce e…