joi, 26 iulie 2018

Obraz de mama

Va salut. Nu-mi place sa stau la birou la calculator dar n-am de ales, mi-am schimbat tabietul, nu-mi mai beau cafeaua de la prima ora citind, ci scriind. Pe blog. Al meu si ale altora. Stiti toti, cand te asezi la scris, intri si colo, si colo, macar jumatate de ora, nu esti singur pe lume in blogosfera, daca te respecti pe tine ii respecti si pe ceilalti. Ii saluti, ii lauzi, ii incurajezi, le multumesti cand e cazul pentru starea de exceptie pe care au stiut sa ti-o produca cu vreun text de-al lor. Si-asa, vezi ca mai ai cafea doar pe fundul canii si ca vei scrie cam pe “uscat”. Muzica pe care ti-o alegi sa te acompanieze preia atunci singura rolul de inspirator  si… la drum! Ochii raniti de griji Empatici si mimetici, oamenii se influenteaza reciproc si se metamorfozeaza permanent. Isi transforma nu doar felul de a fi si de a actiona ci, insesizabil la inceput, chiar unele aspecte ale fizionomiei. Anturat de oameni optimisti, radiosi, joviali, energici, harnici individul se simte stimulat intru o aceeasi atitudine relaxata si hei-rupista, percepe accesibila starea de succes, de evolutie, dragostea de viata pana la urma. Am vazut la parintii mei cum au ajuns sa semene si fizic, dar mai important, si regret foarte mult, am vazut in relatia mea tanara cu sotul meu (doi ani): este tot mai trist si mai ingrijorat pe masura ce afectiunea mea ma amaraste si ma distanteaza de zona aceea roz, calma si calda a existentei. Ne suntem oglinzi unii celorlalti, priveste-te in expresia celui de langa tine si te vei cunoaste si intelege mai bine. Pe de alta parte salveaza-te insotindu-te de oameni pozitivi. (Consideratiile psihologice imi apartin, pot fi partinitoare.) Obraz de mama Mama mea este retinuta in manifestari afective, imi amintesc un singur sarut pe care ni ( i?) l-am dat: intr-o noapte de revelion.  Am simtit atunci, atingandu-i cu buzele chipul, in secundele-acelea incarcate de emotia apropierii, cel mai fin obraz posibil, parca de catifea era, nu din carne si oase. Am perceput-o ca pe cineva sfant, va rog sa credeti. Acum doua zile, nefiind nici eu o pupacioasa, am sarutat totusi de revedere obrazul unei alte mame: aceeasi senzatie de catifea. Am un ten curat si placut, dar sigur nu am si eu “obraz de mama”.

0 comments:

Trimiteți un comentariu